Prin abandonul complet, am experimentat „moartea“ egoului

Eram la Costineşti, în anul 1998, în ultima zi a Taberei spirituale yoghine de vacanţă.

În program era o meditaţie care se realiza atunci pentru prima oară: Revelarea cu ajutorul lui Dumnezeu a menirii noastre fundamentale în această viaţă. Mă aflam după un an de regres spiritual lent, dar continuu, şi aveam o stare pregnantă de devitalizare. Şi totuşi, chiar în această stare, aveam să trăiesc ceva de neimaginat. La începutul meditaţiei, am constatat că în mentalul meu apăreau, pe rând, ca nişte clişee fotografice, anumite greşeli pe care le făceam, anumite atitudini incorecte pe care le menţineam, după care a avut loc declicul magic.

Dintr-odată, spontan, mi-am imaginat că sunt Milarepa şi că mă abandonez total lui Marpa (Ghidul său spiritual). Nu ştiu de ce mi-a apărut tocmai această imagine în minte (pe atunci eram foarte pasionat de învăţăturile Şivaismului din Caşmir). Cert este că am evocat acel moment al dăruirii, al abandonului lui Milarepa în faţa lui Marpa, iar atunci s-a produs miracolul. În plan mental, mi-a apărut senzaţia copleşitoare a unei sobrietăţi dumnezeiești, care mă transfigura şi în acelaşi timp mă copleşea. Pe fundalul acestei stări, a izbucnit în inima mea o iubire cum nu mai simţisem niciodată până atunci. Era de o blândeţe şi de o gingăşie fără seamăn, care, împreună cu acea sobrietate şi solemnitate dumnezeiască, m-au făcut să trec dincolo de limitele egoului. În cele câteva minute care au urmat, am experimentat o „moarte“ completă a egoului. Această dăruire absolută, necondiţionată, nu putea avea drept rezultat decât o abandonare totală. A urmat o succesiune fulgerătoare de abandonări lăuntrice, urmate de receptarea acelei iubiri perfecte, necondiţionate, care mă umplea de un extaz de neimaginat, într-o înşiruire de „explozii“ din ce în ce mai intense. Trupul îmi vibra foarte puternic, structura fizică nefiind suficient de purificată, dar în interior totul decurgea perfect, într-o dilatare nesfârşită. În acele momente, am fost sigur că această iubire este cu mine şi mă îmbrăţişează dintotdeauna. Plenitudinea era perfectă, nu îmi mai simţeam trupul, existenţa fizică era absolut uitată, lumea materială nu mai exista nici măcar ca o „nacelă la aeronava Universului Astral“.

V. T., grupa 10, Constanţa

Extras din Marea Enciclopedie a roadelor spirituale, vol. 1, Editura Shambala, 2017