Sunt Totul, căci Dumnezeu este în mine, şi sunt nimic, căci eu nu exist fără El

O călătorie către o destinație înaltă

Intenţionând să mă pregătesc pentru iniţierea specială din 27 august şi urmărind să încarc momentul acela, am fost inspirată să Îl rog pe Dumnezeu să mă aflu şi eu printre cei chemaţi în noua Mişcare Charismatică. M-am raportat la momentul iniţierii, când se vor face cele trei invocaţii, după cum ni s-a transmis. Iată ce am perceput: o trăire inefabilă mi-a cuprins fiinţa, despre care pot spune doar că am perceput-o ca pe o „călătorie” către o destinaţie înaltă, profundă. Era o certitudine, o credinţă totală, fără nicio urmă de îndoială; starea de abandon după care am tânjit atât se instala progresiv în fiinţa mea, la toate nivelurile, şi aceasta îmi dădea sentimentul unei călătorii.

A apărut apoi ca o deschidere pe care Dumnezeu a realizat-o asupra fiinţei mele, întocmai precum o operaţie. Apoi am perceput cum sunt pătrunsă de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care mi-a luminat foarte intens, cu o lumină extrem de puternică şi totuşi blândă, iubitoare, fiecare părticică a fiinţei. Această pătrundere pe care Dumnezeu a realizat-o în fiinţa mea m-a făcut să simt că în acelaşi timp pătrund în inima Universului, că sunt acordată cu totul la frecvenţa bătăilor lui, ca o revenire acasă, că sunt toată doar o inimioară, care din nou pulsează în acelaşi ritm cu inima Tatălui.

Rugăciunea mea sinceră de a mă abandona Tatălui Ceresc şi de a realiza numai voia Lui a făcut ca Dumnezeu să mă pătrundă cu Voia Sa Determinatoare şi să se instaleze acolo. Am perceput cum şi corpul fizic era pătruns de El şi simpla mea alegere, dorinţă şi manifestarea voinţei de a fi a Lui a făcut ca tot ceea ce percepeam ca fiind fiinţa mea să fie luat în stăpânire de El. Chiar şi corpul fizic s-a dăruit Lui şi am simtit atunci în mod limpede cum Dumnezeu este cel care îl face să se mişte. Am perceput şi am acceptat totodată că în realitate am fost şi sunt a lui Dumnezeu dintotdeauna şi pentru veşnicie. De asemenea, credinţa totală şi curajul de a face orice El îmi dictează mi-au umplut complet fiinţa. S-au instalat totodată în fiinţa mea compasiunea, firescul de a fi cu Dumnezeu, în Dumnezeu, de a face numai voia Lui. Mintea nu mai hoinărea, iar conştiinţa îmi era expansionată foarte mult. Fiinţa Ghidului meu spiritual era prezentă în mine, în afara mea, în Tot.

Percep acum cum Dumnezeu ne dăruieşte întotdeauna tot ceea ce ne este necesar: energie vitală, inspiraţie în orice acţiune... Bucuria de a fi a Lui şi de a face totul pentru El (de fapt de a primi ca El să facă prin mine) este dătătoare de viaţă! Sunt vie! Sunt Totul, căci El este în mine, şi sunt nimic, căci eu nu exist fără El. Am conştientizat totodată o relaţie personală, inefabilă, tainică, care a existat întotdeauna între fiinţa mea şi Fiinţa Tainică a lui Dumnezeu. Îţi mulţumesc, Ghid Spiritual Suprem, Tată Ceresc, că m-ai dăruit din nou Ție!

După selecţia specială, a doua zi, m-am simţit având complet altă percepţie despre mine însămi. Eram cu totul alt om. M-am simţit ca şi investită de Dumnezeu, un sentiment asemănător cu acela de a fi apostol. Am conştientizat anumite daruri, ca şi nişte puteri pe care Dumnezeu le-a activat în fiecare dintre cei care s-au simțit chemaţi. La modul general, percepţia de a doua zi a fost aceea că mi-au fost îndepărtate văluri de pe conştiinţă şi astfel mă simt mai uşoară, ca şi cum am libertate de mişcare şi văd lucrurile mai puţin distorsionat, mai obiectiv.
.

Testele spirituale - catalizatori ai transformării noastre spirituale

Bineînţeles că deja spre seară au apărut şi testele spirituale. Îmi este acum mult mai uşor să îmi dau seama că apare un test şi această stare se menţine pe fundal, chiar şi atunci când îmi este greu; cumva există conştiinţa continuă a faptului că parcurg un test spiritual.

Trecând cu uşurinţă, cu ajutorul lui Dumnezeu, această încercare, în mod firesc s-a trecut la acţiuni mai intense din partea forţelor demoniace, la încercări mai dificile. Simultan am fost supusă la testul geloziei şi cel al ataşamentului faţă de familie, concomitent cu frica de moarte. Dumnezeu m-a susţinut şi de această dată. Totuşi abandonul meu nu a fost total şi de aceea există această fisură. M-am trezit în minte cu sugestia că fratele meu moare, mentalizând parcă fără voia mea acest lucru. Am fost cuprinsă de disperare şi remuşcări, deşi eram conştientă în acelaşi timp că aceasta este acţiunea forţelor potrivnice binelui. Era ca şi cum nu aveam putere să ies de sub influenţa lor şi într-un fel aşa era, deoarece starea mea de abandon faţă de Dumnezeu se întrerupea, făcând astfel să nu mai am acces la inspiraţia şi susţinerea Sa divină.

Testele au continuat cu forţă, ca şi cum a fost aruncat în luptă tot arsenalul de care dispun aceste forţe sau, mai bine spus, mi-au fost exploatate toate punctele slabe şi fisurile: relaţia de cuplu, relaţia cu familia, tot ceea ce părea sigur se zdruncina din temelii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat cele mai mari hibe; mi se pare şi firesc şi am intuit că aşa va fi: ca să fiu discipolul lui Dumnezeu, trebuie ca El să fie singurul sigur în viaţa, în fiinţa mea. Cum altfel să mă pot abandona Lui cu totul? Mi-au fost oferite semne clare când nu făceam ceea ce fusesem inspirată de Dumnezeu să fac; am început să conştientizez că acest lucru nu îmi face rău doar mie, ci şi celor din jurul meu, Universului...

Dumnezeu mi-a arătat că dăruind îţi dăruieşti şi ţie, te ajuţi şi pe tine odată cu ajutorul oferit celorlalţi. Durerea teribilă şi suferinţa pe care le-am simţit în timpul acestor încercări spirituale, datorită ataşamentului şi stării mele de gelozie, m-au condus totuşi la aflarea abandonului şi stabilirea siguranţei numai în Dumnezeu şi în Ghidul spiritual, care este întruparea Lui. Simţeam că lacrimile mele sunt sfinte, pentru că curgeau de dorul iubitului (în care Îl vedeam pe Dumnezeu neîncetat), că pielea mea este acum sfântă pentru că a fost atinsă, mângâiată, sărutată de el, la fel ochii, gura... Dintr-o dată, în acea suferinţă uriaşă m-am simţit sfântă toată, apropiindu-mă astfel tot mai mult de ceea ce sunt cu adevărat, de Sinele Divin. Iubitul, Ghidul Spiritual, Dumnezeu, erau contopiţi într-unul singur, Unic şi Acelaşi.

Ghidul Spiritual m-a asigurat din nou că totul este foarte bine, când pe o uşă am văzut afişate cuvintele „Astăzi este ziua cea mai extraordinară dintre toate”. La vederea acestei sugestii, care a acţionat asupra mea ca un impuls spiritual inefabil, Soarele Sinelui a început să lumineze din nou pentru mine, umplându-mă de credinţă, speranţă, iubire faţă de fiinţa mea tainică, iubire, care implicit se răsfrângea şi asupra celorlalţi. Percepeam cum iubindu-mă pe mine, îi iubeam pe ei, îl iubeam pe Dumnezeu.

Mauna (practica tăcerii) m-a ajutat foarte mult. Am conştiinţa mai trează şi vreau sincer să reuşesc să manifest Sinele Divin, cu toate atributele Sale. De asemenea, recunoştinţa faţă de Dumnezeu manifestată cât mai des este de un ajutor imens. Trebuie să menţionez că m-au ajutat foarte mult şi m-au pregătit pentru momentul special al selecţiei pentru Mişcarea Charismatică conferinţa despre apocalipsă şi exemplificările legate de menirea spirituală din programul acestei conferinţe.

T.D., anul 18, Bucureşti